OFERTA REALA DE PLATA URMATA DE CONSEMNATIUNE

Procedura ofertei reale prezinta deosebita importanta practica, conducand la dezlegarea acelor ipoteze in care debitorul obligatiei, nu poate efectua benevol plata, fie pentru ca aceasta este refuzata de creditor (desi nu este instituit vreun termen in favoarea celui din urma insa acesta ori actioneaza cu rea-credinta, ori contesta pur si simplu cuantumul datoriei), fie ca cel din urma a trecut in nefiinta iar succesiunea sa face obiectul unui litigiu.

Cu privire la conditia bunei-credinte a debitorului, s-a retinut ca oferta reala trebuie facuta pana la termenul de scadenta, indicat in conventia partilor. Per a contrario, daca ar fi formulata dupa implinirea respectivului termen, aceasta ar fi inoperanta, creditorul fiind in drept sa o refuze.

Aceasta solutie este confirmata si de reglementarea art. 1524 NCC, potrivit careia, atunci cand creditorul a refuzat “fara temei legitim” sa primeasca prestatia datorata, oferita atunci “cand se cuvenea” de catre debitor, cel din urma nu va fi pus in intarziere.

Art. 1524. Oferta de executare

Debitorul nu este în întârziere dacă a oferit, când se cuvenea, prestaţia datorată, chiar fără a respecta formalităţile prevăzute la art. 1.510-1.515, însă creditorul a refuzat, fără temei legitim, să o primească.

Similar cu reglementarea din sistemul vechiului Cod Civil si al CPC 1865, si in reglementarea actuala procedura ofertei reale si a consemnatiunii este reglementata in noul Cod Civil (art. 1510-1515, 1524).

Art. 1510. Cazuri de punere în întârziere a creditorului

Creditorul poate fi pus în întârziere atunci când refuză, în mod nejustificat, plata oferită în mod corespunzător sau când refuză să îndeplinească actele pregătitoare fără de care debitorul nu îşi poate executa obligaţia.

Art. 1511. Efectele punerii în întârziere a creditorului

(1) Creditorul pus în întârziere preia riscul imposibilităţii de executare a obligaţiei, iar debitorul nu este ţinut să restituie fructele culese după punerea în întârziere.

(2) Creditorul este ţinut la repararea prejudiciilor cauzate prin întârziere şi la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.

Art. 1512. Drepturile debitorului

Debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala şi riscurile creditorului, liberându-se astfel de obligaţia sa.

Art. 1513. Procedură

Procedura ofertei de plată şi a consemnaţiunii este prevăzută de Codul de procedură civilă.

Art. 1514. Vânzarea publică

(1) Dacă natura bunului face imposibilă consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui necesită costuri de întreţinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică a bunului şi poate consemna preţul, notificând în prealabil creditorului şi primind încuviinţarea instanţei judecătoreşti.

(2) Dacă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piaţă reglementată, dacă are un preţ curent sau are o valoare prea mică faţă de cheltuielile unei vânzări publice, instanţa poate încuviinţa vânzarea bunului fără notificarea creditorului.

Art. 1515. Retragerea bunului consemnat

Debitorul are dreptul să retragă bunul consemnat cât timp creditorul nu a declarat că acceptă consemnarea sau aceasta nu a fost validată de instanţă. Creanţa renaşte cu toate garanţiile şi toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului.”

Din punct de vedere al efectelor juridice, oferta de plata urmata de consemnatiune libereaza pe debitor si tine loc de plata numai daca este valabil facuta. S-a aratat ca nelegalitatea ofertei reale si a consemnatiunii nu este acoperita numai prin buna credinta a debitorului. Astfel, debitorul nu va putea fi considerat liber de obligatia platii, cata vreme oferta este nula, ca efect al unui viciu.

Asadar, oferta de plata trebuie sa fie reala, in sensul ca nu este suficient sa fie facuta verbal si, daca creditorul refuza sa o primeasca, trebuie consemnata, indiferent daca obiectul obligatiei il constituie plata unei sume de bani sau predarea unui corp cert datorat.

Oferta se adreseaza creditorului in persoana sau, daca nu este capabil, reprezentantului/ocrotitorului sau. De asemenea, oferta trebuie sa emane de la o persoana avand capacitate deplina de exercitiu (gasindu-si aplicare dispozitiile art. 988 NCC) si trebuie sa prevada atat capitalul, cat si dobanzile si orice accesorii.

Art. 988. Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului

(1) Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(2) Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului.

Procedura ofertei reale, urmate de consemnatiune este reglementata distinct, dupa cum aceasta se desfasoara pe cale principala, din initiativa debitorului obligatiei de plata/predare si prin mijlocirea executorului judecatoresc (art. 1006-1009 NCPC) ori se desfasoara pe cale incidentala, in timpul derularii unui proces (art. 1010 NCPC).

La initiativa debitorului, procedura debuteaza prin comunicarea unei somatii catre creditor.  Comunicarea acesteia se asigura prin intermediul executorului judecatoresc din circumscriptia curtii de apel (iar nu a tribunalului, astfel cum era statuat in vechea reglementare) unde se gasesc domiciliul ori sediul creditorului. Prin respectiva somatie, se formuleaza invitatia efectiva privind primirea prestatiei datorate dar se si indica locul, data si ora predarii, precum si suma ori obiectul ce urmeaza a fi predate.

Procedura ofertei reale poate avea trei finalitati:

1. acceptarea acesteia, situatie in care executorul judecatoresc intocmeste proces-verbal prin care constata acceptarea ofertei, acest inscris avand ca efect eliberarea debitorului de obligatia sa;
2. creditorul nu se prezinta in vederea primirii bunului ori a incasarii sumei ce fac obiectul datoriei si
3. creditorul refuza primirea sumei ori a obiectului oferit. In aceste din urma ipoteze, executorul judecatoresc incheie, de asemenea, un proces-verbal in care se consemneaza imprejurarile ivite.

In ultimele doua situatii (neprezentarea sau refuzul creditorului), pentru a obtine eliberarea de datorie, debitorul are posibilitatea (fiind chiar tinut de aceasta, in masura in care urmareste stingerea obligatiei) de a consemna suma datorata ori chiar obiectul determinat la orice institutie bancara, recipisa de consemnare urmand a fi depusa la biroul executorului judecatoresc ce a transmis somatia. Consemnarea sumelor de bani este obligatorie pentru unitatile bancare, aceasta nefiind conditionata de existent acordului creditorului.

Reglementarea art. 1008 alin. 2 teza finala, potrivit careia “consemnarea bunurilor se face in conditiile prevazute de lege” reclama completarea cu dispozitiile art. 1512-1514 NCC.

Art. 1515 NCC reglementeaza pentru debitor posibilitatea retragerii bunului consemnat. Acest drept subzista atata vreme cat creditorul nu a declarat ca accepta consemnarea sau aceasta nu a fost validata de instanta (conditie rezolutorie). Consecinta a retragerii bunului consemnat, creanta renaste cu toate garantiile si celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului.

Potrivit art. 1009 alin. 1 NCPC, dupa consemnare, executorul judecatoresc constata efectuarea platii si liberarea debitorului, printr-o incheiere data fara citarea partilor (iar nu prin proces-verbal, asa cum era statuat in reglementarea art. 590 C.proc.civ.1865). Ca si anterior mentionatul proces-verbal, si aceasta incheiere este comunicata creditorului in termen de 5 zile, calculata de la intocmirea acesteia.Debitorul se considera liberat de obligatia sa la data consemnarii platii, exceptand situatia in care sunt anulate oferta de plata si consemnatiunea.